In timpul regimului comunist, psihologia era pentru toti un subiect tabu, treptata s-a si ajuns la desfiintarea Facultatii de Psihologie, pe motiv ca aceasta latura a medicinei , aceasta dorinta de a individualiza un anumit tip de personalitate a unui om nu era pe placul comunistilor. Dupa revolutia din 1989, lucrurile au inceput sa revina la normal, insa nu in totalite, normal insemnand simplul fapt ca acea facultate s-a redeschis si au inceput sa apara primii psihologi.
In pofida acestui fapt si in momentul de fata acest domeniu cat si meseria de psiholog sunt invaluite intr-o confuzie frecventa, aceea in care oamenii nu fac diferenta dintre psihiatru si psiholog. In ambele domenii exista doua probleme fundamentale: prima este refuzul categoric de a constientiza ca ai nevoie de ajutor pe motivul clasic „nu sunt nebun”, iar cei care de buna voie accepta sa urmeze o serie de cosiliere psihologica, asteapta ca odata intrati in cabinetul psihologului toate lucrurile sa se rezolve de la sine, daca s-ar putea ca psihologul care il consiliaza sa ii ofere toate solutiile problemelor pe care acesta le poseda pe moment, ar fi perfect. Ei bine nu, lucrurile nu stau chiar asa.
Daca va intrebati cam care ar fi simptomele care apar si necesita o vizita la psiholog, deoarece ca in orice latura a medicinei pentru a apela la un serviciu din domeniu trebuie sa detii anumite simtome, acestea sunt: tristetea aparuta in urma pierderii unei persoane dragi, pierderea stimei de sine, starea de pesimism, nelinistirea, neintelegerile dintre generatii.
Toate acestea le puteti discuta cu psihologul dumneavoastra care va va ajuta sa puneti in balanta valorile de care dispuneti, persoanele care va pot fi alaturi in aceste momente, identificarea lucrurilor cu adevarat importante in viata, aceste lucruri vor duce la ridicarea stimei de sine, a capacitatii de comunicare cu cei din jur, si inca un lucru foarte important este acela ca nu conteaza varsta pe care o aveti.