Preturile de transfer pot fi considerate la momentul actual unul dintre cele mai tratate topic-uri ale economistilor, intrucat afacerile intre partile implicate sunt o parte esentiala a unui grup de companii, in special in situatia economica actuala. Este simplu de vazut motivul pentru care taxele si impozitele provenite de pe urma tranzactiilor din cadrul unui grup de companii reprezinta o parte semnificativa a bugetului de stat, o buna parte a guvernelor de pe glob dorind sa garanteze o impozitare corecta, legiferand astfel incat tranzactiile afiliate sa fie facute la pretul pietei. In cazul in care tranzactiile intre colaboratori nu sunt facute la pretul pietei, profiturile recunoscute nu sunt in consonanta cu realitatea , impozitele si taxele platite fiind alterate.
Ca membru al Uniunii Europene, autoritatile fiscale romane au o mai mare libertate in ceea ce priveste taxarea tranzactiilor dintre partile afiliate, obligand astfel companiile sa se adapteze la nivelul international al preturilor de transfer. “Dosarul preturilor de transfer” este conceptul axat pe ideea ca profitul transferului din acelasi intra-grup de active si pasive, servicii, drepturi de autor, etc., este taxat acolo unde a fost obtinut, un set de prevederi care poate sa ofere sustinere atat in cresterea, dar si in diminuarea profitului.
Importanta intelegerii acestor legi este de la sine inteleasa: asigurarea profitului. Deoarece preturile de transfer sunt de cele mai multe ori contextuale si schimbatoare, companiile trebuie sa-si poata justifica preturile negociate in cadrul oricarei tranzactii interne, demonstrand respectarea valorii de piata. Companiile vizate sunt companiile mari care inregistreaza fluctuatii de profit, care lucreaza cu parti afiliate din zone cu legi de slaba calitate si care raporteaza plati mari pentru o varietate de servicii.
Autoritatile economice verifica versosimilitatea tranzactiilor folosind metode particulare de stabilire a preturilor de transfer, cu alte cuvinte a compararii profiturilor obtinute de pe urma unei tranzactii asemanatoare, fara ca cele doua companii sa fie intr-o relatie intra-grup. Daca trebuie mentionate multele metodologii de stabilire a preturilor de transfer, cele mai importante si des puse in practica sunt: cea a compararii preturilor si calcularii profitului, dar este obligatorie documentarea in detaliu inainte de a decide o alternativa, deoarece platitorul poate alege metoda cea mai favorabila contextului economic si al domeniului de activitate a firmei.
Pentru mai multe informatii vizitati si baza de date cu informatii financiare ale companiilor romanesti A se nota ca in situatia aparitiei diferentelor dintre tranzactiile facute si pretul mediul al pietei, tendinta centrala a pietei va fi parametrul pentru stabilirea preturilor de transfer, a cheltuielilor si implicit a taxelor.