Bacşişul reprezintă un motiv de insultă pentru japonezi. De obicei, chelnerii care primesc bacşiş aleargă după clienţi, ca să le înapoieze banii. În loc de bacşiş, clienţii pot lăsa un cadou simbolic.
În Occident, cei care mănâncă pe stradă nu sunt judecaţi atât de aspru ca în Japonia. Mulţi japonezi nu acceptă ideea ca o persoană să mănânce în văzul lumii, pe stradă sau într-un vagon de tren. Există şi excepţii de la regulă, cum ar fi consumul de îngheţată, care este acceptat.
Oshiya poartă uniforme, mănuşi şi şepci, având rolul de a-i împinge pe călători în metrou. Ei sunt plătiţi să se asigure că toată lumea urcă în tren şi nimeni nu este prins între uşi.
Dacă un japonez adoarme cu capul pe un turist, acesta trebuie să accepte situaţia. Japonezii sunt navetişti de cursă lungă şi oboseala îi doboară în drum spre casă.
Cei care păşesc într-o casă japoneză trebuie să poarte papuci. Aceeaşi regulă este valabilă şi în cazul muzeelor, galeriilor de artă şi toaletelor.
Este o onoare să fiţi invitat în casa unui japonez şi trebuie să aduceţi musai un cadou. Acesta va fi împachetat cât mai frumos, cu multe panglici colorate. De asemenea, musafirii nu trebuie să refuze un cadou din partea gazdei.
În Japonia, cei care îşi toarnă singuri băutura în pahar nu sunt văzuţi cu ochi buni. Dacă un musafir umple paharul celorlalţi, gazda va vedea că are paharul gol şi i-l va umple, la rândul său. Înainte de a bea un pahar, oaspeţii trebuie să-şi ureze tradiţionalul „Kanpai!” („Noroc”!).
Cei care sorb tăiţeii din castron sunt apreciaţi de japonezi, deoarece demonstrează că le-a plăcut masa.
Hotelurile-capsulă sunt ieftine şi conceptul a început să fie adoptat şi de alte ţări. Un pat costă 65 de dolari pe noapte, dar camerele nu sunt recomandate celor care suferă de claustrofobie.
