Emisiile de CO2 ameninta viata din oceane

Studiile din ultima perioada, bazate pe masuratori şi informatii colectate în cea mai mare parte de navele comerciale dotate cu echipament pentru masurarea automata a nivelului de CO2 din apa, au pus in evidenta cresterea aciditatii apelor marine.

Aceasta acidifiere este ”un alt steag rosu, care flutura” cu privire la impactul acumularii gazelor cu efect de sera (GES) in atmosfera.

Raportul Organizatiei Natiunilor Unite, publicat in 2010,in cadrul conferintei dedicate schimbarilor climatice de la Cancun, arata ca emisiile de bioxid de carbon ar putea produce mediului mai multe pagube decat ne-am putea imagina, cu impact asupra reproducerii, biodiversitatii si stocurilor de peste.

Pe langa faptul ca este principala cauza a incalzirii globale, CO2 produce acidifierea apelor marine, determinand cea mai profunda schimbare a compozitiei marilor si oceanelor din ultimii 20 milioane de ani.Acest lucru are o gravitate deosebita, provoacand o alterare “tacuta şi letala” a compozitiei chimice de bază, amenintand resursele de hrana legate de viata marina., publicat in 2010,in cadrul conferintei dedicate schimbarilor climatice de la Cancun, arata ca emisiile de bioxid de carbon ar putea produce mediului mai multe pagube decat ne-am putea imagina, cu impact asupra reproducerii, biodiversitatii si stocurilor de peste.

Avand in vedere ca marile si oceanele acopera ¾ din suprafata planetei si hrana a 1 miliard de oameni depinde de ele, acidifierea apei oceanelor are efecte mai rapide si mai devastatoare decat incalzirea globala.

Este bine cunoscut faptul ca apa din oceanul planetar absoarbe o parte din CO2, ca mecanism natural de pastrare a echilibrului.De fapt, cam o treime din emisiile deCO2 au fost absorbite de la inceputul erei industriale pana in prezent, incetinind procesul de incalzire globala. Daca acest CO2 ar fi ramas in atmosfera, incalzirea globala s-ar fi aflat la apogeu in momentul de fata. CO2 absorbit a detenit acest proces de absorbtie a CO2 ce catre mari si oceane. Numai ca, protejand planeta, marile si oceanele s-au sacrificat.

Pana nu demult, oamenii de stiinta considerau ca bineverminat deja o modificare a pH-ului marin cu 0,1 ,ceea ce echivaleaza cu cresterea concentratiei de ioni de hidrogen [H+] cu 30%. In mod normal, pH-ul marin este usor alcalin,avand o valoare de 8,3 (pe scala pH dela 0 la 7 este acid,de la 7 la 14 este alcalin).

Si spre deosebire de schimbarile climatice, care sunt complexe si dificil de masurat, efectele acidifierii oceanelor sunt vizibile si usor de masurat.

Scaderea ph-ului marin este devastatoare pentru plancton si corali , al caror schelet este construit din carbonat de calciu.Chiar schimbari mici ale ph-ului provoaca schimbari ale balantei ionilor de carbonat, lucru ce face aproape imposibila construirea scheletului sau cochiliei animalelor marine.

Problema este cu atat mai grava, cu cat modificarile au loc in ritm rapid. La scara geologica, de milioane de ani, poate ca organismele marine s-ar adapta.Dar deja ph-ul a suferit cea mai mare modificare din ultimii 20 milioane ani.

In lumea stiintifica este binecunoscut faptul ca, in urma cu 55 milioane de ani, a avut loc o acidifiere a apelor marine care a determinat disparitia a 90% din vietuitoarele oceanului planetar.

Daca ar disparea planctonul, efectul asupra resurselor de hrana ar fi catastrofal, deoarece planctonul sta la baza lantului trofic si aproape toate vietuitoarele marine depind de el (cumeste cazul micilor organisme numite pteropode, care sunt prima sursa de alimentatie crabilor, pestilor, homarilor sau coralilor).

Mai mult chiar, planctonul participa direct la absorbtia si neutralizarea CO2 din atmosfera.

Exista date care arata ca exista deja modificari ale cochiliilor organismelor marine, in sensul ca acestea sunt mult mai subtiri si mai moi .

Coralii, care sunt „casa” a mai mult de un sfert din toate toate speciile de peste oceanic, sunt de asemenea in suferinta.Cresterea coralilor s-a redus cu aproape 30%, reducere concordanta cu modificarile observate ale ph-ului. La acidifierea apei, se adauga exploatarea umana, turismul, deseurile deversate in apa, s.a.

Chiar daca toate emisiile de CO2 s-ar opri maine, va dura cateva sute de ani pana ce apa marilor si oceanelor isi va regasi echilibrul.

Acidificarea oceanelor este un proces inevitabil in conditiile unor concentratii de CO2 atmosferic in crestere. Impactul negativ al acestor emisii se resimte la nivel global, afectand atat ecosistemele terestre, cat si acvatice.

Vrei sa stii mai multe despre amprenta de carbon? Acceseaza AMPECO