Multi navigatori pe internet au auzit sau au vazut pe YouTube filmul in mai multe episoade legat de “Memoria apei”. Din pacate aceasta teorie foarte incitanta da nastere la confuzii majore in legatura cu consumul de apa si necesitatea filtrarii apei potabile.
Concluzia pe care multi au tras-o in urma vizionarii este aceea ca apa provenita din sistemele de filtrare cu osmoza inversa nu este sanatoasa si chiar daunatoare organismului uman.
Teoria memoriei apei a ajutat diverse personae sa traga concluzia ca apa purificata prin osmoza inversa “extrage” din organism mineralele pe care le “tine minte” ca au fost combinate inainte cu molecula de apa.
Teoria conform careia apa are memories a fost emisa de un doctor imunolog homeopat francez, pe numele sau Jaques Benveniste (1935-2004). El sustine ca a dovedit experimental ca molecula de apa pastreaza in memoria sa combinatiile avute cu diverse alte substante organice sau anorganice , reusind sa refaca combinatiile originare ale moleculelor de apa pura. Mai mult a sustinut ca toate aceste informatii pot fi digitalizate si trimise pe internet sau pe linia telefonica.
Teoria a facut mare valva in lumea stiintifica si nu numai, datorita unui redactor editorialist al prestigioasei reviste “Nature” ( John Maddox ) care i-a preluat articolele si le-a publicat, dandu-le girul unei publicatii de specialitate. Din pacate, la solicitarea redactiei revistei pentru refacerea experimentelor de catre alte laboratoare independente, acestea nu au putut sa comunice un rezultat pozitiv. Benveniste, un bun orator si “show man” a replicat ca nu s-au respectat conditiile pe care le avea in laboratorul propriu, considerandu-se supus unei persecutii de til Galileian.
In 1991 a fost distins cu Premiul Ig NOBEL pentru chimie ( o parodie a premiilor Nobel ). Pentru ca a sustinut in continuare ca memoria apei se poate digitiza a mai primit un premiu similar in 1998, fiind singurul savant care beneficiaza de doua astfel de premii.
Din pacate, controversata teorie a ramas ca idee in mintea multor oameni si astfel s-a ajuns la concluzia ca apa trecuta printr-un sistem de purificare, la ingerare, isi cauta in organism compusii pe care-i avea dizolvati inainte de procesul respectiv extragand astfel mineralele esentiale, Ca si Mg.
Intradevar, sistemele de purificare ale apei prin osmoza inversa indeparteaza toti contaminantii ( suspensii, bacterii, virusuri, emulsii, etc. ) si o mare parte din dizolvatele ionice ( metale grele, Ca, Mg, Cl, etc. ) furnizand o apa aproape pura.
Si au si ei dreptate urina va avea acelasi continut de minerale indiferent daca bem o apa filtrata prinosmoza inversa sau o apa filtrata altfel si intrebarea care se pune este de unde scoate aceste minerale daca apa a fost pura fara nici un mineral? Raspunsul : Din corpul nostru, din alimente si tesuturi.
Constienti de acest lucru, producatorii de astfel de sisteme prevad ca la sfarsitul etapei de purificare apa sa fie trecuta prin medii de filtrare care sa readuca ionii de Ca si Mg in apa potabila.
Se nasc doua intrebari retorice:
1. Este de preferat sa bem o apa nepurificata, cu un continut necunoscut de poluanti numai de frica de a nu ingera o apa trecuta prin osmoza inversa ?
2. Sursa principala de minerale necesare organismului este apa potabila ?
Exista totusi sisteme de filtrare foarte performante care nu au osmoza inversa, sunt acele ionizatoare de apa, sunt ceva mai scumpe dar si apa este de calitate superioara celei obtinuta prin osmoza inversa.
Daca la prima intrebare va las sa raspundeti singuri, la a doua va raspund ca omul are nevoie zilnic de cca 1000 – 1.200 mg Ca.
Un pahar de apa de la robinet contine cca 30 mg/l iar cea minerala cca 250 mg/l. Cati litri trebuiesc bauti ca sa realizam necesarul zilnic de Ca, va las sa calculati singuri.
PS. Un pahar cu suc de portocale contine 300 mg Ca. !
AquaFelix http://www.apafiltrata.com
